Transgaz, operatorul român al sistemului național de transport gaze naturale, se află într-o competiție regională subtilă cu alți operatori de infrastructură din Europa Centrală și de Est, precum FGSZ (Ungaria), GAZ-SYSTEM (Polonia) sau Bulgartransgaz (Bulgaria). O analiză comparativă între acești jucători relevă atât diferențe de performanță bursieră, cât și în gradul de adopție tehnologică.
Pe partea de performanță bursieră, Transgaz (TGN) este listată pe Bursa de Valori București și oferă dividende stabile, ceea ce o face atractivă pentru investitorii conservatori. Totuși, volatilitatea poate fi mai mare față de operatorii din țări cu piețe de capital mai mature. Spre exemplu, companiile similare din Polonia beneficiază de un context mai lichid și de o mai bună integrare în piețele financiare europene.
La nivel de tehnologie, Transgaz a făcut pași importanți în modernizarea infrastructurii, dar se situează încă sub nivelul de digitalizare observat la GAZ-SYSTEM, care a implementat soluții avansate de gestionare energetică și simulare de fluxuri. În schimb, față de operatorii bulgari sau moldoveni, Transgaz stă mai bine atât ca infrastructură, cât și ca stabilitate financiară.
Un alt criteriu important este expunerea regională. În timp ce operatorii din Polonia și Ungaria sunt deja bine integrați în rețelele paneuropene și în proiecte de tip LNG, Transgaz este abia în curs de consolidare a rolului său strategic prin proiectele BRUA, interconectările cu Moldova și investițiile în vestul țării.
Concluzie: Transgaz are un potențial de creștere semnificativ dacă accelerează digitalizarea și finalizează proiectele regionale în timp util. Comparativ cu operatorii regionali, poziția sa este medie din punct de vedere tehnologic, dar solidă în ceea ce privește performanța financiară și perspectivele de dezvoltare.